Un ragaz.....nu mai caut raspunsuri. Inlauntrul meu, descatusata, aripile mi le deschid, asemeni unei pasari care invata sa zboare. Mi-e frica....si totusi , voi zbura si stiu ca nimic nu va mai fi la fel.
Prin clepsidra vietii clipele se vor strecura prevestind rasaritul ....din nou .....si din nou....zi dupa zi, iar eu nu voi mai stii unde sunt limitele orizontului. In mine, muzica aripilor ma poarta spre valuri de iubire,incalzind lacrimile timpului de pe obrajii mei. Se topesc.....si astept din nou rasaritul. De data asta nici macar teama nu-mi mai e. Ploua cu petale, cu frunze, cu miresme rupte din sufletul meu....
Am invatat sa ma bucur. Acum am si raspunsul: fericirea e ...un ragaz . Atunci cand esti prea obosit sa o mai cauti , priveste inlauntrul tau si acorda-ti un ragaz.
...un ragaz...in tumultul vietii...iti face oricand bine...nebanuite bucurii ai putea gasi...ascunse in clipele ragazului...uimiti fericirea am putea simti...daca pe poarta ragazului am pasi...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere